Cu multumiri pt Narcisa..

Fara tine-i cumplit, fara tine mi-e greu,
De n-ai fi tu cum esti, eu n-as ramane eu,
Sa-mi aduci ierni de iad, sa imi dai toamne reci,
Sa ma-njuri, sa ma-nseli, dar sa nu poti sa pleci!


Adrian Paunescu

Comentariu anonim

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "101 motive pentru care TE IUBESC":

Iubirea adevarata
A iubi este insasi legea vietii...
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat.Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri,. abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate."Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in noi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, pasiune ,sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau...

.O seara minunata plina de daruire si pasiune!

Comentariu anonim

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "101 motive pentru care TE IUBESC":



Urasc oamenii care promit , rostesc cuvinte delicate si nu se tin de cuvant. Urasc cand totul pare, aparent, frumos si nu stii la ce sa ma astept. Imi place sa aud "Iti promit!""Te iubesc!", dar sunt dezamagita sa vad ca multi care au spus-o, nu s-au tinut de cuvant. Nu spun ca si eu am gresit, dar incerc sa indeplinesc orice promisiune si de obicei nu-mi place sa ma las asteptata. Cuvintele, pentru mine, au o insemnatate foarte mare si mi-e frica sa spun ceva care mai tarziu ar lasa un gust amar. Nu ma avant intr-o chestie doar ca sa o fac. Ma gandesc si la consecinte. Si cand rostesc aceste cuvinte,care mi se par a fi foarte delicate , sunt sigura pe mine si nu dau inapoi niciodata, cu toate ca unul din aspectele caracterului leilor este inceputul, dar nu si sfarsitul. De multe ori cica apuca sa faca ceva si duc cu greu la bun sfarsit acel lucru , dar sa avem in vedere faptul ca orice inceput este o sansa . Mi se intampla, dar nu des. Si mai ales atunci cand promit cuiva ceva. In concluzie, care mai e valoarea unei expresii in ziua de azi?

Comentariu anonim

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Vei ramane in gandul meu ...":



Sentimente si ganduri Se spune ca omul este o fiinta rationala, se spune ca tocmai ratiunea e cea care ne face sa ne diferentiem de animale. Spun asta pentru ca dupa parerea mea si animalele au sentimente, insa le lipseste ratiunea care sa le dicteze modul in care sa si le exprime. Dar nici noi oameni nu suntem mult mai inspirati de multe ori. Asta nu ne face cu mult mai inteligenti, cu mult mai speciali, ci ne arata ca suntem niste fiinte vulnerabile, care sufera, se bucura, se intristeaza, rad si plang, toate poate chiar in aceeasi zi, toate poate chiar dintr-un singur gand.Nu are mare sens ceea ce spun, nu ? Dar sa trecem mai departe…Viata mi-a demonstrat pana acum ca niciodata nu poti sa spui “pentru totdeauna”, niciodata nu poti fi sigur decat de doua lucruri: te nasti iar mai apoi mori. Tot ceea ce e intre este relativ, este plin de nesiguranta, dar mai ales, se poate termina in orice moment.Daca a citit deja cineva pana aici si se gandeste ca vreau sa ma sinucid, se insala, doar am venit la munca si ma gandeam la sensurile profunde ale vietii Sa revin la ideea de baza, omul are sentimente: iubeste (oare ce-o fi iubirea… dar asta e tema pentru alta data), sufera, se ingrijoreaza, este nerabdator etc. Daca tot este o fiinta rationala, omul ar trebui sa-si poata controla sentimentele, sa nu actioneze contra logicii, contra firii. Dar realitatea practica arata contrariul. Pentru exemplificare imi vine in cap un exemplu foarte simplu: tenisul este un sport civilizat, un sport nobil, in care conteaza enorm de mult auto-stapanirea, auto-educarea. Si totusi avem de-a face de multe ori cu manifestari ale nervozitatii, ale frustrarii, atunci cand ceva nu merge cum ar trebui. De ce se intampla asta ? Pentru ca sunt niste sentimente puternice care nu pot fi stapanite, oricat de rationali am incerca sa fim. Ei bine, asta e problema mea principala, oare e posibil sa stapanesti anumite sentimente ? Atunci cand interiorul iti spune sa nu le stapanesti, dar logica iti zice ca ar fi INDICAT sa o faci ?Eu inca n-am aflat raspunsul la intrebarea asta si tocmai asta este motivul pentru care am trait dezamagits dar uneori si satisfacuta. Traieste clipa.. asta e o deviza periculoasa, dar pe care ar trebui urmata.,,Viata e frumoasa - e asa cum gandim si o traim noi. "O saptamana frumoasa!

Comentariu anonim

Al 3-lea :

Iubirea doar un sentiment...

Imi e dor să ma lase viata să zâmbesc fara umbre.Imi e dor să cred ca pot să privesc soarele fără să mă orbeasca, mi-e dor să vorbesc fără ca propriile-mi cuvinte să mă doara!Imi este dor de muzica valurilor desi inca ii mai port vuietul in inima…si-atunci…cum imi poate fi dor de ceva ce e in mine?!…mi-e dor de inima mea si o tot caut, in munti, in ceruri, in mari… cred ca refluxul mi-a furat inima si valurile…le-a scufundat,le-a ascuns in mii si mii de scoici, sa le gaseasca pescarii mai sarmani ca mine...Intr-un gand mi-e dor de viată!Cândva credeam că pot să plec în mine cu idei noi şi să descopăr că pot să zbor suficient de sus încât să raman o fiinţă umană. Apoi am înţeles că doar păsările pot zbura. Restul e doar închipuire.Sunt doar culori care pictează sentimentele şi propriile ganduri.Dar în spatele cerului albastru nu stă intotdeauna raiul…

Comentariu anonim

Al doilea :

Cu retinerile de rigoare ma gandeam in ultimele zile la un aspect groaznic de frumos al singuratatii.Singurateatea nu creste in vaza, sau in albume de fotografii in care toti dintre noi zambesc la indemnul cretin al fotografului.Nu e singuratatea ciumatilor din vechile scripturi si nici izolarea pusnicilor in munti pentru cautarea credintei absolute. E singuratatea mea, singuratea fiecaruia care se spovedeste in oglinda aburinda cu prilejul ritualului , ce va fi prezentat in aburi de colonie, luni la birou.Un ritual bizar al tabieturilor absolut inutile intr-o imagine de duzina a unui functionar.Singuratatea se invata greu si se invata neaparat inconjurat de ceilalti, inconjurat de reclame care te invata sa zambesti iar pozitivismul societatii capitaliste de consum iti armonizau traiul chiar in timp ce tu dormeai. E crud sentimentul de autocunoastere si probabil varsta isi impune anumite intrebari demult uitate. Multe sentimente si detalii sunt simtitor evidentiate in solitudine. Detaliile unei zile deloc obisnuite lasa loc de intrebari si elimina sporadic variantele aberante de raspuns.Singuratatea iti schimba felul in care priveai stamb prin prisma celor drepti, iti lasa loc de interpretare si in acelasi timp se confrunta cu tine. Te lupti cu un curent turbat de identificare a propriului "eu" intr-o lume a trendurilor de tot soiul. Singurul si-a dat libertatea de a gandi, sau se amageste in iluzia unei idei obiective. Absenta care iti aduce privilegiul de a te simti singur este acea "binecuvantare" pe care o punem pe seama unor chipuri dragi din care asteptam natang cuvintele care intaresc ideea de bunastare. Recurgem la hilare forme de a ne zugravi singuratatea.... ne tundem, cioplim in ulite acelasi numar par de pasi, decupam fluturi din priviri pe pajistile verzi, clatim cu roua ochii in tinere dimineti si ne cufundam profund in acorduri ce parca ne intregesc.Sadim cu truda sperante in viitor si ne lasam dusi de val, trezindu-ne cu cearcane ce parca iti aduc aminte ca timpul nu te va ierta. Singuratea e libera de timp si spatiu, e partenerul ideal de trai in conformitate cu spiritul modern. Ea iti acorda timpul aferent, te surprinde in stadiul de reflectare aspura aberatiilor de zi cu zi, iti lungeste orele in agonia plictiselilor cotidiene. Iti ascute spiritul critic insa folosita necorespunzator si in doze mari, poate alcatui structuri solide de paranoia si anxietate.Ma amuza la maxim tipul publicatiilor de genul: "cum sa depasesti situatia prin 10 pasi simpli"Imi imaginam brainstorming-ul programat de catre un redactor intr-o zi de luni. Si sa imi fie cu iertare, dar sfaturile unei gospodine optimiste , ma ajuta la fel de mult precum ma intereseaza produsul intern brut al Republicii Democrate Congo. Revenind la subiectul initial si fara concluzii pripite sau cliseice ma rezum prin a va aduce aminte ca singuratatea nu e boala sau (faptul de a fi singur ; starea celui care trăieşte singuratic ; izolare morală,loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale); pustietate; izolare), poate insemna si faptul ca esti atat de sufocat de toate antonimele celor enumerate mai sus incat iti preferi eticheta de singur....

Comentariu anonim

Un nou comment anonim. Postul la care a fost introdus acest comentariu : Lectie de optimism.

Am 3 comentarii noi...pe care nu o sa le public ca si comentarii ci o sa creez posturi noi pentru fiecare dintre ele.

Primul :

Ce s-a intamplat cu zambetele? Unde au disparut? Oamenii au uitat sa fie fericiti si se pierd in secundele care alearga din ce in ce mai repede prin viata lor. Uita de frumusetea lui “aici si acum”. Unde ne grabim? Catre ce alergam in fiecare zi? Ce cautam si de ce? Filosofie…? Nici vorba! Erau doar gandurile mele dintr-o dimineata.Privesc in jur cu atentia incordata la maxim… vreau sa prind din zbor orice suras si orice urma de fericire din coada vreunui ochi. Dupa mai multe incercari imi dau seama ca sunt singura. Astazi fericirea nu mi se arata din nici o parte. Toti ochii sunt opaci, precum geamurile cabinelor de dus. Nu se zareste nici o urma de lumina in spatele irisului obosit de atata cautare. Si ei cauta ceva... Dar intr-un final gasesc. Doi ochi mici si negri ma priveau din coltul unui birou. Sa fii avut maxim un anisor. Acolo am gasit luminita aceea de fericire care sclipea parca mai tare decat toate luminile din jur. S-a uitat la mine si a inceput sa zambeasca… apoi a intins mainile. Voia sa ma apropii. Era fericit si se vedea.Inocenta mi-a raspuns la intrebari. Am aflat ca zambetele au disparut in momentul cand oamenii au uitat sa fie copii. Atunci cand sufletul lor si-a pierdut inocenta, intreaga viata a devenit doar un sir lung de probleme. Undeva in subconstient toti stiu ca ceva nu este in regula, ca nu asa trebuie sa fie viata. Trebuie sa aiba un sens totul... dar pare atat de ascuns si inaccesibil, incat multi au renuntat sa mai caute si se invart in cerc, se pierd in goana zilnica a timpului.. Si de aici isi intra in drepturi principiul cauza- efect. Lumina si zambetul dispar, se instaleaza nemultumirea si frustrarea. Sa te intorci dintr-o data la sufletul de copil nu este foarte usor. Dar atunci cand exista vointa, cand esti hotarat si spui “ASTAZI vreau sa schimb ceva!”, atunci poti sa incepi prin a fi optimist. Gandurile noastre sunt cele care ne scriu destinul. Numai gandind pozitiv putem sa sa eliminam lipsa binelui. Fericirea nu vine daca nu este chemata. Trebuie sa ne dorim sa avem si sa fim. Trebuie sa stim sa dorim cu adevarat. Priviti diminetile cum vin peste munti, priviti soarele si stelele. Ganditi-va ca odata Cineva le-a creeat pentru noi. Si in fata acestui dar, care este Lumea, toate problemele parca isi pierd din imprtanta. Respirati aerul rece si cand simtiti ca ajunge in plamani ganditi-va ca in el sta toata fericirea. Si simtiti-o in fiecare por… Daca va infloreste un zambet pe buze inseamna ca este cu adevarat acolo. Si ca a fost intotdeauna. Amintiti-va sa zambiti… chiar si celor care nu va zambesc. Pentru ca nimeni nu are mai multa nevoie de un zambet decat acela care nu mai stie sa zambeasca! cu drag si dor ,iti doresc o duminica plina de zambete si fericire.

Comment

Textul de mai jos reprezinta un comentariu la postul meu anterior.Avand in vedere dimensiunile considerabile precum si sinteza lui am ales in loc sa public acest comentariu sa il transform intr-o postare,multumindu-i astfel autorului (anonim de altfel) pentru rabdarea sa.As vrea sa cunosc autorul acestui text.

Dar iata :

"Realizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti... Realizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti ca sufletul iti plange intr-o disperare surda,iar langa tine nu e nimeni sa te stranga in brate,sa-ti spuna o vorba care sa-ti alunge tristetea,cineva care sa zugraveasca p chipul tau macar un zambet fals.pleci capul in jos,iar din ochii tai se desprind mii de lacrimi amare, lacrimi ce desprind farame din inima ta.Atunci stai singur in monotonia camerei, incercand sa gasesti o speranta, dar te intrebi pt ce, pt ce ti-ai mai dori sa te ridici de jos cand stii ca toate vor fi la fel.Lipsit de putere,cu tristete in suflet si lacrimi pe obraz,realizezi ca poate nu are nici un rost.Te simti dezamagit,te intrebi de ce viata ta e cladita pe un noian de suferinte,de ce trecutul il simti ca in ziua cand toate s-au petrecut ?Cauti cu disperare un raspuns,vrei sa-ti gasesti puterea de a putea spera,dar constati ca nimic nu mai are rost,ca viata ta e o epava,iar pt tine trecutul s-a oprit intr-un prezent etern... Te intrebi,poate,cine e vinovat de toate astea,dar intrebarea ramane fara raspuns. Iti analizezi viata si iti dai seama ca in mare parte esti vinovat de tot ce ti s intampla,poate ca intr-un fel e felul vietii de ati cere o plata pt toate greselile p care le-ai facut.. iar tu nu mai poti schimba nimic, poate doar sa-ti accepti destinul asa cum e fara sa schimbi nimic. Poate ca pt cei din jur motivele suferintei tale par banale,poate ca iti vor spune ca sunt unii care au motive intemeiate sa-si urasca viata,sa se intrebe de ce au parte de un destin atat de trist,iar tu constientizezi ca poate au dreptate,dar tu cum faci sa-ti alungi tristetea de p chip?? Ai vrea sa schimbi totul,sa potispera intr-un nou inceput,intr-o dragoste impartasita,dar frica ca mereu t vei intoarce d unde ai plecat,ca nu vei gasi,poate,nici un strop din fericirea p care crezi ca o meriti,iti frang aripile,iti curma visele.. Tot ce iti ramane este doar un vis,dar cand te gandesti la cel vis,zambesti trist,pt ca visul tau este lipsit de speranta,pt ca insasi viata ta este fara speranta. Nu vrei sa mai suferi,nu vrei sa mai plangi cand te gandesti la viata ta,dar e inevitabil..Tot ce stii sigur ca nu te va parasi nicicand,sunt lacrimile tale izvorate din dezamagire,suferinta pe care o porti in suflet..poate si amintirile in care simteai ca esti fericit... pt ca toti ceilalti intr-o buna zi te vor parasi,te vor uita si te vor face sa suferi si poate ca, atunci cand ai vrea sa fie langa tine, nu vor fi..vor fi prea orgoliosi pt a te putea vedea......... "

Singuratate...

Niciodata nu am fost de parere ca dragostea este un sentiment care poate fi inteles pana la absolut. Sau ca dintre miile de motive pentru care oamenii iubesc, exista unul care sa explice cel mai bine de ce oamenii iubesc. Cred insa ca majoritatea oamenilor iubesc pentru a fi iubiti. Si ca cea mai mare greseala pe care oamenii o fac intr-o relatie este aceea de a cauta in persoana celuilalt solutia fericirii proprii. O greseala in care am cazut si eu… Intotdeauna am fost de parere in schimb ca iubirea adevarata nu pica din cer sau ca este data de cine stie ce forte necunoscute. Ba pica, m-au contrazis de multe ori gurile rele. Trebuie doar sa ai suficient de multa rabdare ca sa o astepti. Nu am asteptat… Oare dragostea adevarata nu vine si pe parcurs, oare ea nu se obtine si nu se construieste?, mi-am spus. In realitate, iubirea dintre doua persoane nu este niciodata egala. "Unul intotdeauna iubeste mai tare pe altul si altul mai totdeauna se lasa mai mult iubit decat iubeste si daca la cel care iubeste mai putin n-ar aparea drept compensatie tocmai aceasta bucurie de a te uita necontenit la cel care te iubeste, atunci n-ar mai exista un echilibru intre ei si totul s-ar strica". Daca nu as fi trait pe propria piele cuvintele descrise poate ca nu le-as fi inteles sensul si profunzimea. Mitul care s-a creat in jurul barbatului de astazi oboseste. Barbatul modern, barbatul independent este un barbat puternic, capabil sa-si poarte singur de grija. Nu se lasa doborat cu una cu doua. Este fericit si se simte bine in propria piele. Nu accepta jumatati de masura si nu-si permite sa faca compromisuri. Nu-si permite sa fie slab. Nici macar in iubire… Singuratatea nu este insa benefica pentru nimeni. Atunci cand esti impins din spate de singuratate, cand noptile ti se par mult prea lungi si apasatoare ca sa le traiesti doar de unul singur, cand traieste acut sentimentul ca viata ta este lipsita de culoare si sens, ei bine... atunci nu mai astepti deloc. Barbatul puternic are si el propriile slabiciuni. Si el porneste pe cont propriu in cautarea fericirii, sperand ca o sa dea nas in nas cu iubirea. Si el are dreptul sa greseasca…
Sigur ca uneori avem nevoie de singuratate pentru a ne intelege pe noi insine. Insa cand avem prea multa iubire de impartasit, singuratatea inceteaza de a mai fi un excelent prilej de autocunoastere si investigare a fondului interior. In aceste circumstante, o relatie devine calea cea mai buna si sigura pentru a te vindeca de singuratate. Am pornit intr-o relatie pentru ca eram prea singur. Daca se poate numi compromis o relatie in care se investeste prietenie, disponibilitate si o mare dorinta de a iubi, atunci am facut un mare compromis in fata propriei persoane. Stiam de asemenea ca o astfel de relatie nu poate fi decat temporara si ca sansele ca ea sa se transforme intr-o iubire adevarata sunt aproape nule. O astfel de relatie este precum o sabie cu doua taisuri. Promite alinare si multumire de sine, insa scoate la iveala emotiile cele mai primitive si neintegrate. Promite o companie placuta, dar te pune in situatia de a infrunta deosebiri aparent ireconciliabile. Promite ca te va schimba de singuratate, insa deschide usile unei singuratati si mai mari. Ca orice leac ce garanteaza alinarea, iubirea nascuta din singuratate are si efecte secundare.Atunci cand iubesti cu adevarat, ai tendinta de a interpreta defectele celuilalt drept virtuti. Se trece mai usor peste greselile celuilalt si nu iti este frica sa gresesti. Se iarta mai repede. Divergentele si conflictele au de cele mai multe ori cale de intoarcere. Pentru toate, mai devreme sau mai tarziu, se intrezareste o solutie. In schimb, intr-o relatie nascuta din singuratate, fara sa iti dai seama, incerci sa-l modelezi pe celalalt. Vrei sa-l faci sa corespunda tiparului de femeie la care ai visat intotdeauna si acest lucru determina suferinta, frustrari si nemultumiri de ambele parti. Ai tendinta de a te considera raspunzator pentru tristetea, frica si mania partenerului tau. Uneori ai senzatia ca este iubire ceea ce simti pentru ea, alteori iti doresti din tot sufletul cu totul altceva, visezi la un alt tip de iubire. Uneori iti este dor de ea si de cele mai multe ori te simti pierdut fara ea. Te simti confuz pentru ca nu stii cu exactitate daca esti prins intr-o iubire adevarata sau intr-un simulacru al ei. Te indoiesti, ai tendinta de a te victimiza si dezvolti fantezii neintemeiate cu privire la viitor. Te zbati intre da si nu… Suferi fara sa stii cu exactitate de ce. Si nu stii daca povestea ta de viata vorbeste despre iubirea din singuratate sau despre singuratatea din iubire...
Daca pana la urma persoana de langa tine se modeleaza dupa cum vrei tu...sau daca tu te modelezi dupa cum vrei tu ai putea spune ca iubirea voastra a ajuns in stadiul de iubire adevarata...dar nu , pentru ca pana a ajunge acolo ai pierdut timp....ai pierdut elan...si in primul rand...te-ai pierdut pe tine.Ceea ce esti acum e doar o copie nereusita a ta...o clona ce nu mai are decat jumatate din tine...
Daca persoana de langa tine nu se schimba sau daca tu nu te schimbi o sa ajungi pana la urma la o relatie de tipul singuratate in doi.Daca ai destul curaj sa o intrerupi va fi poate mai bine pentru tine.Dar daca o faci te vei intreba daca nu cumva era mai bine sa mai astepti...sa astepti ceea ce iti doreai.Totul e relativ si meschin.
Intr-un final tot singur esti si tot astepti...dar poate timpul tau a trecut..si nu vei mai cunoaste ceea ce vroiai atat de mult sa cunosti.
Compromisuri..o lume bazata pe ele si oameni care se folosesc atat de mult de ele...si pentru ce?
Pentru a fi impacat cu tine ca macar ai incercat...