Fericirea mea e in mainile tale?

Fericire...o umbra a sufletului,poate o haina a adevarului. Au ramas doar amintirile. Toate insemnau speranta! Candva nu imi era teama sa privesc ingerii, sa duc in palme bucuria, sa zbor spre hotarele surasului, sa urc în varful lunii si sa vad viata în oglinda stelelor. Acea lume... acolo eram liber ca o pasare a cerului şi traiam fara sa mi se ceara nimic in schimbul acestei libertati. Aveam dreptul sa-mi beau zambetele fara sa ametesc; aveam aripi cu care sa inalt bucuria cat mai aproape de vazduh, sa surprind linistea dormind si sa o trezesc cu un suras. Disparea chiar si ce era rau. Eram eu insumi si aveam de toate. Nu faceam greseli, nu deranjam pe nimeni . Destinul ma azvarlise acolo sus si ma simteam bine. Si, dintr-o data, lumina s-a mutat in casa alaturata. Fericirea s-a speriat de atata prospetime si, fara sfiala, a fugit catre un nou fruct.
Acum totu-i diferit. Departe-s toate... Cuvintele mi le ascund pe buze si nu mai am curajul sa privesc soarele razand. Trecutul se face ca nu ma cunoaste. Ascult cu rasuflarea taiata.. Sunt pasii memoriei si eu sunt singur, descult in timp si in noapte. Fara vise! Sau poate visez, dar nu mai cred in ele. Nu stiu incotro sa ma duc. Portile libertatii s-au inchis si fanteziile s-au daruit realitatii. A murit fericirea mea?
A murit cunoscand sentimente....a murit trist fara sa fie martira...Nu a luptat deloc pentru supravietuire...pur si simplu a disparut in noapte...in cuvinte...in fapte...
O caut de ceva vreme dar pare ascunsa atat de bine in buzunarul altcuiva...

Printre fenomenele marilor izolari devine obsedanta ruptura dintre starile de spirit .Fiecare stare este purtata de timpul sau, iluminata de alte traiectorii. Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni, la vremea sa, amintire.E timpul maturitatii. Soarele rasare in fiecare zi,clipele duc cu ele ore, o zi o anuleaza pe alta,nu exista nici o pauza. Si astfel trec lunile si anii si te trezesti dintr-odata batran.Din momentul in care am inceput sa vorbim,a intervenit o modificare si, in clipa in care am rostit prima silaba, s-a scurs o parte din viata.Refuz sa percep fericirea ca o etapa....refuz sa cred ca a fost si nu va mai fi niciodata...
Fericire..unde esti?

Pierdut fericire....raman recunoscator daca mi-o gasesti...

I know something about love...

Privesc in gol...si ma intreb...ingerii pot simti durerea?(condoleante trupei 3se ) Pot simti ceea ce simtim noi?Pot simti ceea ce simt eu?Un vraf de frunze galbene...cam asta-i tot ce reprezint...5 cm de praf asezat de-a lungul timpului peste ceea ce reprezint.Si pana la urma...ce reprezint?Lipsit de ratiune...imi plang de mila in lipsa a ceva care sa ma scoata din gaura adanca in care am picat...nu azi...nu ieri...demult cand am picat de la inaltime...ai dracului de 2 cm !
Fals...sunt un fals...aproape cu totul...Zambesc fals...traiesc fals...exist fals....Niciodata nu am iubit fals....adica ...atunci cand am iubit...dar cand sunt iubit...nu realizez...cand iubesc...o fac degeaba.....sa insemne tot un fals?E pana la urma un sentiment...dar se auto-interrelationeaza cu tot!
Prin amintiri pe undeva....gasesc momente...(e ca atunci cand cauti nu un ac in carul cu fan dar macar un nasture) de fericire...De fericire implinita...Traiesc si acum momente de fericire...nu falsa...ci doar locala...de moment....individuala...E oare legat de teoria mea precum fericirea o obtii sau nu , sau o poti obtine partial , in functie de cat de putin/mult iti doresti , de cat de jos/sus tintesti?
Astazi...ca si ieri...stiu ce inseamna sa iubesti...stiu ce inseamna sa o simti pe deplin...dar oare vreau sa stiu?...NU...NU ....si totusi...I Know Something About Love...