Fericirea mea e in mainile tale?

Fericire...o umbra a sufletului,poate o haina a adevarului. Au ramas doar amintirile. Toate insemnau speranta! Candva nu imi era teama sa privesc ingerii, sa duc in palme bucuria, sa zbor spre hotarele surasului, sa urc în varful lunii si sa vad viata în oglinda stelelor. Acea lume... acolo eram liber ca o pasare a cerului şi traiam fara sa mi se ceara nimic in schimbul acestei libertati. Aveam dreptul sa-mi beau zambetele fara sa ametesc; aveam aripi cu care sa inalt bucuria cat mai aproape de vazduh, sa surprind linistea dormind si sa o trezesc cu un suras. Disparea chiar si ce era rau. Eram eu insumi si aveam de toate. Nu faceam greseli, nu deranjam pe nimeni . Destinul ma azvarlise acolo sus si ma simteam bine. Si, dintr-o data, lumina s-a mutat in casa alaturata. Fericirea s-a speriat de atata prospetime si, fara sfiala, a fugit catre un nou fruct.
Acum totu-i diferit. Departe-s toate... Cuvintele mi le ascund pe buze si nu mai am curajul sa privesc soarele razand. Trecutul se face ca nu ma cunoaste. Ascult cu rasuflarea taiata.. Sunt pasii memoriei si eu sunt singur, descult in timp si in noapte. Fara vise! Sau poate visez, dar nu mai cred in ele. Nu stiu incotro sa ma duc. Portile libertatii s-au inchis si fanteziile s-au daruit realitatii. A murit fericirea mea?
A murit cunoscand sentimente....a murit trist fara sa fie martira...Nu a luptat deloc pentru supravietuire...pur si simplu a disparut in noapte...in cuvinte...in fapte...
O caut de ceva vreme dar pare ascunsa atat de bine in buzunarul altcuiva...

Printre fenomenele marilor izolari devine obsedanta ruptura dintre starile de spirit .Fiecare stare este purtata de timpul sau, iluminata de alte traiectorii. Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni, la vremea sa, amintire.E timpul maturitatii. Soarele rasare in fiecare zi,clipele duc cu ele ore, o zi o anuleaza pe alta,nu exista nici o pauza. Si astfel trec lunile si anii si te trezesti dintr-odata batran.Din momentul in care am inceput sa vorbim,a intervenit o modificare si, in clipa in care am rostit prima silaba, s-a scurs o parte din viata.Refuz sa percep fericirea ca o etapa....refuz sa cred ca a fost si nu va mai fi niciodata...
Fericire..unde esti?

Pierdut fericire....raman recunoscator daca mi-o gasesti...