Nu fi blonda...fa-te bruneta....ca doar aparentele inseala..;))

Daca ai un singur neuron...Daca lumea ti se pare prea complicata...Daca nu recunosti evidentul si daca ti-e greu sa ma intelegi...ei bine...vopseste-te....Culoarea naturala a parului te da de gol...
Fa-te draga bruneta...macar la ceva sa fii buna! :PGhici la ce...

PS : in imagine e reprezentata reteaua ta de neuroni...oops...e doar unul....

Pentru tine, cu dedicatie...

" Un prieten,pe jumatate ungur, venea, cu masina, de la Miercurea-Ciuc, inspre Tg. Mures, si are un accident de masina.
Vine politistu' si-l intreaba:
- Ce-ai facut, X ?
- Dom'le politai, io venit cu masina de la Miercurea-Ciuc si eram tare obosit si cand vrut io sa...
- Hai, ma X , mai repede! Ca nu am timp...
- Io venit cu masina de la Mirecurea-Ciuc si cand vrut io sa...
- Hai, ba, mai repede! zice politaiu'.
- No, bine, no! Io venit de la Miercurea Ciuc, drumu' facut la dreapta, IO NU!!! "

N-am nimic cu ungurii...sunt baieti buni astia pe care ii cunosc eu...probabil fiindca au si ceva sange romanesc prin vene....insa nu m-am putut abtine....

Dupa ce am recitit tot postul...imi revine in minte intrebarea : Ce viteza avea copacul?

Ah,si daca ai de gand sa lasi vreun comentariu impertinent....nu pot sa iti spun decat : Siktir golane...!!!

Fericirea mea e in mainile tale?

Fericire...o umbra a sufletului,poate o haina a adevarului. Au ramas doar amintirile. Toate insemnau speranta! Candva nu imi era teama sa privesc ingerii, sa duc in palme bucuria, sa zbor spre hotarele surasului, sa urc în varful lunii si sa vad viata în oglinda stelelor. Acea lume... acolo eram liber ca o pasare a cerului şi traiam fara sa mi se ceara nimic in schimbul acestei libertati. Aveam dreptul sa-mi beau zambetele fara sa ametesc; aveam aripi cu care sa inalt bucuria cat mai aproape de vazduh, sa surprind linistea dormind si sa o trezesc cu un suras. Disparea chiar si ce era rau. Eram eu insumi si aveam de toate. Nu faceam greseli, nu deranjam pe nimeni . Destinul ma azvarlise acolo sus si ma simteam bine. Si, dintr-o data, lumina s-a mutat in casa alaturata. Fericirea s-a speriat de atata prospetime si, fara sfiala, a fugit catre un nou fruct.
Acum totu-i diferit. Departe-s toate... Cuvintele mi le ascund pe buze si nu mai am curajul sa privesc soarele razand. Trecutul se face ca nu ma cunoaste. Ascult cu rasuflarea taiata.. Sunt pasii memoriei si eu sunt singur, descult in timp si in noapte. Fara vise! Sau poate visez, dar nu mai cred in ele. Nu stiu incotro sa ma duc. Portile libertatii s-au inchis si fanteziile s-au daruit realitatii. A murit fericirea mea?
A murit cunoscand sentimente....a murit trist fara sa fie martira...Nu a luptat deloc pentru supravietuire...pur si simplu a disparut in noapte...in cuvinte...in fapte...
O caut de ceva vreme dar pare ascunsa atat de bine in buzunarul altcuiva...

Printre fenomenele marilor izolari devine obsedanta ruptura dintre starile de spirit .Fiecare stare este purtata de timpul sau, iluminata de alte traiectorii. Vine o vreme cand ne dam seama ca tot ceea ce facem va deveni, la vremea sa, amintire.E timpul maturitatii. Soarele rasare in fiecare zi,clipele duc cu ele ore, o zi o anuleaza pe alta,nu exista nici o pauza. Si astfel trec lunile si anii si te trezesti dintr-odata batran.Din momentul in care am inceput sa vorbim,a intervenit o modificare si, in clipa in care am rostit prima silaba, s-a scurs o parte din viata.Refuz sa percep fericirea ca o etapa....refuz sa cred ca a fost si nu va mai fi niciodata...
Fericire..unde esti?

Pierdut fericire....raman recunoscator daca mi-o gasesti...

I know something about love...

Privesc in gol...si ma intreb...ingerii pot simti durerea?(condoleante trupei 3se ) Pot simti ceea ce simtim noi?Pot simti ceea ce simt eu?Un vraf de frunze galbene...cam asta-i tot ce reprezint...5 cm de praf asezat de-a lungul timpului peste ceea ce reprezint.Si pana la urma...ce reprezint?Lipsit de ratiune...imi plang de mila in lipsa a ceva care sa ma scoata din gaura adanca in care am picat...nu azi...nu ieri...demult cand am picat de la inaltime...ai dracului de 2 cm !
Fals...sunt un fals...aproape cu totul...Zambesc fals...traiesc fals...exist fals....Niciodata nu am iubit fals....adica ...atunci cand am iubit...dar cand sunt iubit...nu realizez...cand iubesc...o fac degeaba.....sa insemne tot un fals?E pana la urma un sentiment...dar se auto-interrelationeaza cu tot!
Prin amintiri pe undeva....gasesc momente...(e ca atunci cand cauti nu un ac in carul cu fan dar macar un nasture) de fericire...De fericire implinita...Traiesc si acum momente de fericire...nu falsa...ci doar locala...de moment....individuala...E oare legat de teoria mea precum fericirea o obtii sau nu , sau o poti obtine partial , in functie de cat de putin/mult iti doresti , de cat de jos/sus tintesti?
Astazi...ca si ieri...stiu ce inseamna sa iubesti...stiu ce inseamna sa o simti pe deplin...dar oare vreau sa stiu?...NU...NU ....si totusi...I Know Something About Love...

Buna dimineata natiune...

Daca..

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Rudyard Kipling – „Dacă”

Cu multumiri pt Narcisa..

Fara tine-i cumplit, fara tine mi-e greu,
De n-ai fi tu cum esti, eu n-as ramane eu,
Sa-mi aduci ierni de iad, sa imi dai toamne reci,
Sa ma-njuri, sa ma-nseli, dar sa nu poti sa pleci!


Adrian Paunescu

Comentariu anonim

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "101 motive pentru care TE IUBESC":

Iubirea adevarata
A iubi este insasi legea vietii...
Dumnezeu este iubire. Cand facem loc iubirii in sufletul nostru, practic ii facem loc lui Dumnezeu insusi. Pentru ca iubirea sa poate intra in noi, egoul trebuie sa plece. Daca intra egoul, iubirea pleaca. Daca pleaca egoul, intra iubirea. Un om egoist nu va putea sa iubeasca. Egoul si iubirea se exclud reciproc, tot asa cum finitul nu poate sa se compare cu infinitul, tot asa cum intunericul nu poate fi acolo unde este lumina.Cei mai multi se plang ca nu sunt iubiti. Multi imi spun: "L-am iubit din toata inima, iar el nu mi-a raspuns niciodata iubirii". Dar daca l-ai iubit cu adevarat, de ce suferi ca el nu te-a iubit? Nu stiti oare ca iubirea adevarata nu asteapta NICIODATA, dar absolut niciodata, NIMIC in schimb. Ea este fericita ca se poate manifesta, ca se poate darui. Atat timp cat suferiti din cauza iubirii inseamna ca inca nu ati cunoscut iubirea adevarat.Daca Dumnezeu ar conditiona iubirea Sa de dragostea noastra pentru El, am sucomba cu totii intr-o clipa. Iubirea inseamna daruire totala, inseamna uitare de sine. Si, asa cum se intampla in lumea spirituala, plina de paradoxuri,. abia atunci cand vom uita de sine vom incepe sa ne reamintim de SINE.Atat timp cat tu ceri ceva in schimbul iubirii tale, inseamna ca nu ti-ai depasit egoul. Cum poate sa incapa nelimitatul in ceva limitat? Atata timp cat suntem egotici, iubirea noastra nu este iubire. Este altceva ce seamna cu iubirea, dar nu este iubire. Poate fi atractie sexuala, poate fi mila, poate fi respect, poate fi nevoia de a proteja sau de a fi protejat, dar nu este iubire. Pe toate acestea, noi le numim iubire, dar ele nu sunt altceva decat reflexe limitate ale iubirii nelimitate."Iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti", dar cum sa-ti iubesti aproapele cand tu nu te iubesti pe tine insuti?Asa cum te ingrijesti de propria ta viata, ingrijeste-te de viata tuturor si atunci viata ta va capata o dimensiune sublima.Multi sunt de acord ca iubirea adevarata e minunata si ma intreaba cum sa ajunga la ea. Ea este deja in noi, nu exista nici o reteta magica a iubirii pure. Daruirea de sine, pasiune ,sacrificiul total, rugaciunea si Gratia Divina te vor conduce cu siguranta acolo unde doresti, dar trebuie sa doresti asta din toata inima ta, din tot cugetul tau si din tot sufletul tau...

.O seara minunata plina de daruire si pasiune!

Comentariu anonim

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "101 motive pentru care TE IUBESC":



Urasc oamenii care promit , rostesc cuvinte delicate si nu se tin de cuvant. Urasc cand totul pare, aparent, frumos si nu stii la ce sa ma astept. Imi place sa aud "Iti promit!""Te iubesc!", dar sunt dezamagita sa vad ca multi care au spus-o, nu s-au tinut de cuvant. Nu spun ca si eu am gresit, dar incerc sa indeplinesc orice promisiune si de obicei nu-mi place sa ma las asteptata. Cuvintele, pentru mine, au o insemnatate foarte mare si mi-e frica sa spun ceva care mai tarziu ar lasa un gust amar. Nu ma avant intr-o chestie doar ca sa o fac. Ma gandesc si la consecinte. Si cand rostesc aceste cuvinte,care mi se par a fi foarte delicate , sunt sigura pe mine si nu dau inapoi niciodata, cu toate ca unul din aspectele caracterului leilor este inceputul, dar nu si sfarsitul. De multe ori cica apuca sa faca ceva si duc cu greu la bun sfarsit acel lucru , dar sa avem in vedere faptul ca orice inceput este o sansa . Mi se intampla, dar nu des. Si mai ales atunci cand promit cuiva ceva. In concluzie, care mai e valoarea unei expresii in ziua de azi?

Comentariu anonim

Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Vei ramane in gandul meu ...":



Sentimente si ganduri Se spune ca omul este o fiinta rationala, se spune ca tocmai ratiunea e cea care ne face sa ne diferentiem de animale. Spun asta pentru ca dupa parerea mea si animalele au sentimente, insa le lipseste ratiunea care sa le dicteze modul in care sa si le exprime. Dar nici noi oameni nu suntem mult mai inspirati de multe ori. Asta nu ne face cu mult mai inteligenti, cu mult mai speciali, ci ne arata ca suntem niste fiinte vulnerabile, care sufera, se bucura, se intristeaza, rad si plang, toate poate chiar in aceeasi zi, toate poate chiar dintr-un singur gand.Nu are mare sens ceea ce spun, nu ? Dar sa trecem mai departe…Viata mi-a demonstrat pana acum ca niciodata nu poti sa spui “pentru totdeauna”, niciodata nu poti fi sigur decat de doua lucruri: te nasti iar mai apoi mori. Tot ceea ce e intre este relativ, este plin de nesiguranta, dar mai ales, se poate termina in orice moment.Daca a citit deja cineva pana aici si se gandeste ca vreau sa ma sinucid, se insala, doar am venit la munca si ma gandeam la sensurile profunde ale vietii Sa revin la ideea de baza, omul are sentimente: iubeste (oare ce-o fi iubirea… dar asta e tema pentru alta data), sufera, se ingrijoreaza, este nerabdator etc. Daca tot este o fiinta rationala, omul ar trebui sa-si poata controla sentimentele, sa nu actioneze contra logicii, contra firii. Dar realitatea practica arata contrariul. Pentru exemplificare imi vine in cap un exemplu foarte simplu: tenisul este un sport civilizat, un sport nobil, in care conteaza enorm de mult auto-stapanirea, auto-educarea. Si totusi avem de-a face de multe ori cu manifestari ale nervozitatii, ale frustrarii, atunci cand ceva nu merge cum ar trebui. De ce se intampla asta ? Pentru ca sunt niste sentimente puternice care nu pot fi stapanite, oricat de rationali am incerca sa fim. Ei bine, asta e problema mea principala, oare e posibil sa stapanesti anumite sentimente ? Atunci cand interiorul iti spune sa nu le stapanesti, dar logica iti zice ca ar fi INDICAT sa o faci ?Eu inca n-am aflat raspunsul la intrebarea asta si tocmai asta este motivul pentru care am trait dezamagits dar uneori si satisfacuta. Traieste clipa.. asta e o deviza periculoasa, dar pe care ar trebui urmata.,,Viata e frumoasa - e asa cum gandim si o traim noi. "O saptamana frumoasa!