"Know me for what I do and for not what I am. Judge me for what I can do and not for what I have done.Feel what i am...feel what i do..."
marți, noiembrie 27, 2007
:|
" Viata nu e dreapta . " . Fuck .. aud asta in fiecare zi....Ei...ia ghiciti....viata chiar nu e dreapta...traim...murim......asa ca ori profitati la maxim ori va trageti un glont in cap... damn...
10 comentarii:
Anonim
spunea...
Poate ca viata nu e dreapta dar eu cred totusi ca oamenii sunt cei nedrepti...
Da poate nu e dreapta...dar te-ai gandit vreaodata de ce? Ca poate e chiar din cauza noastra a oamenilor? Oare facem numai bine...noi oamenii...pentru a primi numai tot ce este frumos de la viata? Nu cred...pana la urma si raul face parte din fiinta noastra...asa ne-am nascut...
Mi se pare mie sau totul in jurul nostru devine pe zi ce trece tot mai anormal? Parcă totul este exact invers faţă de ceea ce ar trebui să fie. Să fiu eu oare de vina sau sunt doar perioade din viaţa nostră în care nu avem chef de absolut nimic şi totul ni se pare agasant şi ciudat ?
Te urăsc pentru că-ţi plac femeile cu părul drept şi ochii albaştri, femei anodine. Te urăsc pentru că-ţi petreci seara într-un pahar cu vin. Te urăsc pentru că ai ştiut mereu cum să mă faci să mă simt femeie. Te urăsc pentru că iarba de pe partea ta de lume e mai verde. Te urăsc pentru că poţi să zîmbeşti chiar dacă eşti trist. Te urăsc pentru că cerul de deasupra ţestei tale e mai albastru. Te urăsc pentru că eşti mai matur decît mine. Te urăsc pentru că nu ai vrut să avem nimic împreună atunci cînd am vrut eu. Te urăsc pentru că nu m-ai lăsat să te cunosc. Te urăsc pentru că ai reuşit să mergi mai departe. Te urăsc pentru că nu-ţi mai aminteşti de mine. Te urăsc pentru că ţi-ai ridicat ziduri în jur.
Nu am putut dormii azi-noapte deoarece mi-am amintit ca totul s-a terminat intre noi,nu mai sunt asa de trista pentru ca stiu ca totul a fost o scurta dragoste adevarata,si daca ne vom reaintalnii candva intr-un alt loc, fiecare cu viata lui,eu voi zambi intelegatoare la tine si imi voi aminti cum ne-am cunoscut. invatand unul de la altul si indragostindu-ne tot mai mult. Aventurile se termina din diferite motive,dar cand se termina toate au un lucru-n comun,toate sunt stele cazatoare, momente impresionante de lunina si ceruri, momente ce par eterne dar intr-o secunda ... dispar. Nu tanjii deoarece... cea mai mare iubire este aceea care-ti slabeste sufletul si care ne face sa vrem mai mult, cea care ne arde inimile si ne linisteste sufletele, si asta mi-ai dat tu mine... si asta am sperat sa-ti dau si eu tie... dar nu pentru totdeauna. Urasc felul cum imi vorbesti cand esti nervos si felul in care ma privesti,urasc cand conduci masinile divin si cum ma saruti pasional,urasc degetele mainilor tale si felul cum imi citesti gandurile,te urasc atat de mult incat mi se face rau si ma faci sa visez;urasc...urasc ca ai intotdeauna dreptate si argumente;urasc cand ma minti cu nonsalanta,urasc modul cum ma faci sa rad si cel mai rau cand ma faci sa plang,urasc cand nu esti in preajma si cand nu ma suni,dar cel mai mult urasc felul in care nu te urasc,nici macar pe aproape, nici macar putin, chiar deloc....
Noi spunem ca inima este oarba, dragostea este oarba. Insasi aparitia acestui sentiment este excesul despre care vorbesc. Acest sentiment, pe care ne-am obisnuit sa-l numim asa, nu este, de cele mai multe ori, insasi dragostea. Atunci cand Eminescu spune ca este "un instinct atat de van, ce le vine si la pasari de vreo doua ori pe an", el nu greseste deloc, chiar daca el insusi era prada acestui sentiment.
N-am să păşesc absentă coborând Înspre adevăr mă văd urcând, Spre-un drum cu ape strălucite De bucuria gândurilor alese şi cinstite.
Uitată-n nopţile din mine Mângâiere mi-e soarele ce vine, Dintr-o clipită îmi toarnă o rază, După gânduri alese sufletul însetează.
Pătrunsă mi-e întreaga simţire, Mi se face foame de iubire, Un dor şi o lacrimă s-au aprins De gânduri alese ce m-au cuprins.
Mi-e fruntea senină uitându-mă la trecut Şi nu-mi tremură genunchii gândindu-mă la necunoscut, Singura comoară păstrată în amintiri, Sunt gânduri alese ce-mi cresc peste priviri.
În loc amar cu suspine grele Unde se strâng din adâncimi doar rele, Puternic şi arzând mă-nchin Cu gânduri alese din veşnicul senin.
Când de la oameni nimic nu primesc Eu vreau de-a pururi să dăruiesc, Ce drag îmi este să ascult De gânduri alese tot mai mult!
Din pietre am scos cuvinte căutate Ce mai târziu le-am scris cântate, Un foc înălţat din gânduri alese Din a inimii căldură culese.
Prea mult timp am fost in pauza de mine.. in pauza de tot ce am reprezentat eu candva.. din dorinta de a ma reconstrui, de a ma reconcepe, de a remodela fiecare suvita creata a personalitatii mele.. Mi-am reorganizat componentele sufletului.. mi-am remediat aparent toate fisurile interioare.. mi-am aranjat dorintele in sertarase, pe culori... mi-am ordonat visele in functie de marime si grosime... mi-am ingropat placerile-mi caracteristice pentru a zidi altele noi.. mi-am incuiat esenta pentru a da frau liber unei sensibilati bolnaviciase..
Si.. am obosit...
Am obosit sa lupt impotriva unei etichete false, puse de fiecare data de alte persoane, in alt context, avand acelasi rezultat.. Am obosit sa ma pierd in vise pe care nu le mai pot controla.. Am obosit sa fiu afectata de fiecare lucru mic din jurul meu.. Am obosit sa ma prefac ca nu stiu ce gandesti.. doar pentru a fi diplomata.. Am obosit sa tac si sa inteleg, desi ar fi fost multe de spus si multe de aratat.. Am obosit sa iert oameni pe care inainte i-as fi calcat in picioare cu cea mai mare asprime.. Am obosit sa fiu o carte perfecta in ochii lor.. dar tot fara continut in ochii lui.. Am obosit sa fug de tot ce m-a ranit odata... Am obosit sa ocolesc toate lucrurile peste care inainte treceam cu scarba.. Am obosit sa fiu asa cum as fi vrut mereu sa fiu... Am obosit sa fiu in.. pauza de mine..
Vreau haosul meu inapoi.. vreau dezordinea mea stralucitoare.. vreau imaturitatea mea senina.. vreau inconstinta mea imaculata... vreau superficialitatea mea enervanta... vreau impulsivitatea mea de jungla... vreau zapacenia mea fardata cu rosu si galben... te vreau pe tine asa cum esti !
10 comentarii:
Poate ca viata nu e dreapta dar eu cred totusi ca oamenii sunt cei nedrepti...
Da poate nu e dreapta...dar te-ai gandit vreaodata de ce? Ca poate e chiar din cauza noastra a oamenilor? Oare facem numai bine...noi oamenii...pentru a primi numai tot ce este frumos de la viata? Nu cred...pana la urma si raul face parte din fiinta noastra...asa ne-am nascut...
tu ce ai de gand sa faci? sa profiti la maxim sau sa-ti tragi glontul in cap?
Viata e asa cum ne-o facem, dar... A FI VIU ESTE UN PRIVILEGIU!
Mi se pare mie sau totul in jurul nostru devine pe zi ce trece tot mai anormal? Parcă totul este exact invers faţă de ceea ce ar trebui să fie. Să fiu eu oare de vina sau sunt doar perioade din viaţa nostră în care nu avem chef de absolut nimic şi totul ni se pare agasant şi ciudat ?
Te urăsc pentru că-ţi plac femeile cu părul drept şi ochii albaştri, femei anodine.
Te urăsc pentru că-ţi petreci seara într-un pahar cu vin.
Te urăsc pentru că ai ştiut mereu cum să mă faci să mă simt femeie.
Te urăsc pentru că iarba de pe partea ta de lume e mai verde.
Te urăsc pentru că poţi să zîmbeşti chiar dacă eşti trist.
Te urăsc pentru că cerul de deasupra ţestei tale e mai albastru.
Te urăsc pentru că eşti mai matur decît mine.
Te urăsc pentru că nu ai vrut să avem nimic împreună atunci cînd am vrut eu.
Te urăsc pentru că nu m-ai lăsat să te cunosc.
Te urăsc pentru că ai reuşit să mergi mai departe.
Te urăsc pentru că nu-ţi mai aminteşti de mine.
Te urăsc pentru că ţi-ai ridicat ziduri în jur.
Nu am putut dormii azi-noapte deoarece mi-am amintit ca totul s-a terminat intre noi,nu mai sunt asa de trista pentru ca stiu ca totul a fost o scurta dragoste adevarata,si daca ne vom reaintalnii candva intr-un alt loc, fiecare cu viata lui,eu voi zambi intelegatoare la tine si imi voi aminti cum ne-am cunoscut.
invatand unul de la altul si indragostindu-ne tot mai mult.
Aventurile se termina din diferite motive,dar cand se termina toate au un lucru-n comun,toate sunt stele cazatoare, momente impresionante de lunina si ceruri,
momente ce par eterne dar intr-o secunda ... dispar.
Nu tanjii deoarece...
cea mai mare iubire este aceea care-ti slabeste sufletul si care ne face sa vrem mai mult,
cea care ne arde inimile si ne linisteste sufletele,
si asta mi-ai dat tu mine...
si asta am sperat sa-ti dau si eu tie... dar nu pentru totdeauna.
Urasc felul cum imi vorbesti cand esti nervos si felul in care ma privesti,urasc cand conduci masinile divin si cum ma saruti pasional,urasc degetele mainilor tale si felul cum imi citesti gandurile,te urasc atat de mult incat mi se face rau si ma faci sa visez;urasc...urasc ca ai intotdeauna dreptate si argumente;urasc cand ma minti cu nonsalanta,urasc modul cum ma faci sa rad si cel mai rau cand ma faci sa plang,urasc cand nu esti in preajma si cand nu ma suni,dar cel mai mult urasc felul in care nu te urasc,nici macar pe aproape, nici macar putin, chiar deloc....
Noi spunem ca inima este oarba, dragostea este oarba. Insasi aparitia acestui sentiment este excesul despre care vorbesc. Acest sentiment, pe care ne-am obisnuit sa-l numim asa, nu este, de cele mai multe ori, insasi dragostea. Atunci cand Eminescu spune ca este "un instinct atat de van, ce le vine si la pasari de vreo doua ori pe an", el nu greseste deloc, chiar daca el insusi era prada acestui sentiment.
Ganduri alese pentru tine...
N-am să păşesc absentă coborând
Înspre adevăr mă văd urcând,
Spre-un drum cu ape strălucite
De bucuria gândurilor alese şi cinstite.
Uitată-n nopţile din mine
Mângâiere mi-e soarele ce vine,
Dintr-o clipită îmi toarnă o rază,
După gânduri alese sufletul însetează.
Pătrunsă mi-e întreaga simţire,
Mi se face foame de iubire,
Un dor şi o lacrimă s-au aprins
De gânduri alese ce m-au cuprins.
Mi-e fruntea senină uitându-mă la trecut
Şi nu-mi tremură genunchii gândindu-mă la necunoscut,
Singura comoară păstrată în amintiri,
Sunt gânduri alese ce-mi cresc peste priviri.
În loc amar cu suspine grele
Unde se strâng din adâncimi doar rele,
Puternic şi arzând mă-nchin
Cu gânduri alese din veşnicul senin.
Când de la oameni nimic nu primesc
Eu vreau de-a pururi să dăruiesc,
Ce drag îmi este să ascult
De gânduri alese tot mai mult!
Din pietre am scos cuvinte căutate
Ce mai târziu le-am scris cântate,
Un foc înălţat din gânduri alese
Din a inimii căldură culese.
Prea mult timp am fost in pauza de mine.. in pauza de tot ce am reprezentat eu candva.. din dorinta de a ma reconstrui, de a ma reconcepe, de a remodela fiecare suvita creata a personalitatii mele.. Mi-am reorganizat componentele sufletului.. mi-am remediat aparent toate fisurile interioare.. mi-am aranjat dorintele in sertarase, pe culori... mi-am ordonat visele in functie de marime si grosime... mi-am ingropat placerile-mi caracteristice pentru a zidi altele noi.. mi-am incuiat esenta pentru a da frau liber unei sensibilati bolnaviciase..
Si.. am obosit...
Am obosit sa lupt impotriva unei etichete false, puse de fiecare data de alte persoane, in alt context, avand acelasi rezultat..
Am obosit sa ma pierd in vise pe care nu le mai pot controla..
Am obosit sa fiu afectata de fiecare lucru mic din jurul meu..
Am obosit sa ma prefac ca nu stiu ce gandesti.. doar pentru a fi diplomata..
Am obosit sa tac si sa inteleg, desi ar fi fost multe de spus si multe de aratat..
Am obosit sa iert oameni pe care inainte i-as fi calcat in picioare cu cea mai mare asprime..
Am obosit sa fiu o carte perfecta in ochii lor.. dar tot fara continut in ochii lui..
Am obosit sa fug de tot ce m-a ranit odata...
Am obosit sa ocolesc toate lucrurile peste care inainte treceam cu scarba..
Am obosit sa fiu asa cum as fi vrut mereu sa fiu...
Am obosit sa fiu in.. pauza de mine..
Vreau haosul meu inapoi.. vreau dezordinea mea stralucitoare.. vreau imaturitatea mea senina.. vreau inconstinta mea imaculata... vreau superficialitatea mea enervanta... vreau impulsivitatea mea de jungla... vreau zapacenia mea fardata cu rosu si galben... te vreau pe tine asa cum esti !
Sa auzim numai de bine !
Un om care are un ceas stie cat e ora... Un om care are doua ceasuri nu e niciodata sigur...
Priveste viata prin parbriz, nu prin geamul din spate al masinii!
Oamenii se pot indoi de ceea ce spui, dar vor crede ceea ce faci...
Fii bun cu ceilalti cand urci pentru ca s-ar putea sa ai nevoie de ei la coborare!
Nu te explica. Prietenii tai nu au nevoie de asta, iar dusmanii nu te vor crede!
In cautarea razbunarii, sapa doua morminte - unul pentru tine...
Curajul nu e lipsa fricii, ci abilitatea de a actiona chiar daca te temi...
Trebuie sa cresti singur, indiferent cat de inalt este tatal tau!
Cel mai bun mod de a prezice viitorul e sa-l creezi!
O zi buna prieten drag!
Trimiteți un comentariu