Textul de mai jos reprezinta un comentariu la postul meu anterior.Avand in vedere dimensiunile considerabile precum si sinteza lui am ales in loc sa public acest comentariu sa il transform intr-o postare,multumindu-i astfel autorului (anonim de altfel) pentru rabdarea sa.As vrea sa cunosc autorul acestui text.
Dar iata :
"Realizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti... Realizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti ca sufletul iti plange intr-o disperare surda,iar langa tine nu e nimeni sa te stranga in brate,sa-ti spuna o vorba care sa-ti alunge tristetea,cineva care sa zugraveasca p chipul tau macar un zambet fals.pleci capul in jos,iar din ochii tai se desprind mii de lacrimi amare, lacrimi ce desprind farame din inima ta.Atunci stai singur in monotonia camerei, incercand sa gasesti o speranta, dar te intrebi pt ce, pt ce ti-ai mai dori sa te ridici de jos cand stii ca toate vor fi la fel.Lipsit de putere,cu tristete in suflet si lacrimi pe obraz,realizezi ca poate nu are nici un rost.Te simti dezamagit,te intrebi de ce viata ta e cladita pe un noian de suferinte,de ce trecutul il simti ca in ziua cand toate s-au petrecut ?Cauti cu disperare un raspuns,vrei sa-ti gasesti puterea de a putea spera,dar constati ca nimic nu mai are rost,ca viata ta e o epava,iar pt tine trecutul s-a oprit intr-un prezent etern... Te intrebi,poate,cine e vinovat de toate astea,dar intrebarea ramane fara raspuns. Iti analizezi viata si iti dai seama ca in mare parte esti vinovat de tot ce ti s intampla,poate ca intr-un fel e felul vietii de ati cere o plata pt toate greselile p care le-ai facut.. iar tu nu mai poti schimba nimic, poate doar sa-ti accepti destinul asa cum e fara sa schimbi nimic. Poate ca pt cei din jur motivele suferintei tale par banale,poate ca iti vor spune ca sunt unii care au motive intemeiate sa-si urasca viata,sa se intrebe de ce au parte de un destin atat de trist,iar tu constientizezi ca poate au dreptate,dar tu cum faci sa-ti alungi tristetea de p chip?? Ai vrea sa schimbi totul,sa potispera intr-un nou inceput,intr-o dragoste impartasita,dar frica ca mereu t vei intoarce d unde ai plecat,ca nu vei gasi,poate,nici un strop din fericirea p care crezi ca o meriti,iti frang aripile,iti curma visele.. Tot ce iti ramane este doar un vis,dar cand te gandesti la cel vis,zambesti trist,pt ca visul tau este lipsit de speranta,pt ca insasi viata ta este fara speranta. Nu vrei sa mai suferi,nu vrei sa mai plangi cand te gandesti la viata ta,dar e inevitabil..Tot ce stii sigur ca nu te va parasi nicicand,sunt lacrimile tale izvorate din dezamagire,suferinta pe care o porti in suflet..poate si amintirile in care simteai ca esti fericit... pt ca toti ceilalti intr-o buna zi te vor parasi,te vor uita si te vor face sa suferi si poate ca, atunci cand ai vrea sa fie langa tine, nu vor fi..vor fi prea orgoliosi pt a te putea vedea......... "
