Anonim a introdus un nou comentariu privind postarea dvs. "Vei ramane in gandul meu ...":
Sentimente si ganduri Se spune ca omul este o fiinta rationala, se spune ca tocmai ratiunea e cea care ne face sa ne diferentiem de animale. Spun asta pentru ca dupa parerea mea si animalele au sentimente, insa le lipseste ratiunea care sa le dicteze modul in care sa si le exprime. Dar nici noi oameni nu suntem mult mai inspirati de multe ori. Asta nu ne face cu mult mai inteligenti, cu mult mai speciali, ci ne arata ca suntem niste fiinte vulnerabile, care sufera, se bucura, se intristeaza, rad si plang, toate poate chiar in aceeasi zi, toate poate chiar dintr-un singur gand.Nu are mare sens ceea ce spun, nu ? Dar sa trecem mai departe…Viata mi-a demonstrat pana acum ca niciodata nu poti sa spui “pentru totdeauna”, niciodata nu poti fi sigur decat de doua lucruri: te nasti iar mai apoi mori. Tot ceea ce e intre este relativ, este plin de nesiguranta, dar mai ales, se poate termina in orice moment.Daca a citit deja cineva pana aici si se gandeste ca vreau sa ma sinucid, se insala, doar am venit la munca si ma gandeam la sensurile profunde ale vietii Sa revin la ideea de baza, omul are sentimente: iubeste (oare ce-o fi iubirea… dar asta e tema pentru alta data), sufera, se ingrijoreaza, este nerabdator etc. Daca tot este o fiinta rationala, omul ar trebui sa-si poata controla sentimentele, sa nu actioneze contra logicii, contra firii. Dar realitatea practica arata contrariul. Pentru exemplificare imi vine in cap un exemplu foarte simplu: tenisul este un sport civilizat, un sport nobil, in care conteaza enorm de mult auto-stapanirea, auto-educarea. Si totusi avem de-a face de multe ori cu manifestari ale nervozitatii, ale frustrarii, atunci cand ceva nu merge cum ar trebui. De ce se intampla asta ? Pentru ca sunt niste sentimente puternice care nu pot fi stapanite, oricat de rationali am incerca sa fim. Ei bine, asta e problema mea principala, oare e posibil sa stapanesti anumite sentimente ? Atunci cand interiorul iti spune sa nu le stapanesti, dar logica iti zice ca ar fi INDICAT sa o faci ?Eu inca n-am aflat raspunsul la intrebarea asta si tocmai asta este motivul pentru care am trait dezamagits dar uneori si satisfacuta. Traieste clipa.. asta e o deviza periculoasa, dar pe care ar trebui urmata.,,Viata e frumoasa - e asa cum gandim si o traim noi. "O saptamana frumoasa!
duminică, octombrie 26, 2008
Comentariu anonim
Al 3-lea :
Iubirea doar un sentiment...
Imi e dor să ma lase viata să zâmbesc fara umbre.Imi e dor să cred ca pot să privesc soarele fără să mă orbeasca, mi-e dor să vorbesc fără ca propriile-mi cuvinte să mă doara!Imi este dor de muzica valurilor desi inca ii mai port vuietul in inima…si-atunci…cum imi poate fi dor de ceva ce e in mine?!…mi-e dor de inima mea si o tot caut, in munti, in ceruri, in mari… cred ca refluxul mi-a furat inima si valurile…le-a scufundat,le-a ascuns in mii si mii de scoici, sa le gaseasca pescarii mai sarmani ca mine...Intr-un gand mi-e dor de viată!Cândva credeam că pot să plec în mine cu idei noi şi să descopăr că pot să zbor suficient de sus încât să raman o fiinţă umană. Apoi am înţeles că doar păsările pot zbura. Restul e doar închipuire.Sunt doar culori care pictează sentimentele şi propriile ganduri.Dar în spatele cerului albastru nu stă intotdeauna raiul…
Iubirea doar un sentiment...
Imi e dor să ma lase viata să zâmbesc fara umbre.Imi e dor să cred ca pot să privesc soarele fără să mă orbeasca, mi-e dor să vorbesc fără ca propriile-mi cuvinte să mă doara!Imi este dor de muzica valurilor desi inca ii mai port vuietul in inima…si-atunci…cum imi poate fi dor de ceva ce e in mine?!…mi-e dor de inima mea si o tot caut, in munti, in ceruri, in mari… cred ca refluxul mi-a furat inima si valurile…le-a scufundat,le-a ascuns in mii si mii de scoici, sa le gaseasca pescarii mai sarmani ca mine...Intr-un gand mi-e dor de viată!Cândva credeam că pot să plec în mine cu idei noi şi să descopăr că pot să zbor suficient de sus încât să raman o fiinţă umană. Apoi am înţeles că doar păsările pot zbura. Restul e doar închipuire.Sunt doar culori care pictează sentimentele şi propriile ganduri.Dar în spatele cerului albastru nu stă intotdeauna raiul…
Comentariu anonim
Al doilea :
Cu retinerile de rigoare ma gandeam in ultimele zile la un aspect groaznic de frumos al singuratatii.Singurateatea nu creste in vaza, sau in albume de fotografii in care toti dintre noi zambesc la indemnul cretin al fotografului.Nu e singuratatea ciumatilor din vechile scripturi si nici izolarea pusnicilor in munti pentru cautarea credintei absolute. E singuratatea mea, singuratea fiecaruia care se spovedeste in oglinda aburinda cu prilejul ritualului , ce va fi prezentat in aburi de colonie, luni la birou.Un ritual bizar al tabieturilor absolut inutile intr-o imagine de duzina a unui functionar.Singuratatea se invata greu si se invata neaparat inconjurat de ceilalti, inconjurat de reclame care te invata sa zambesti iar pozitivismul societatii capitaliste de consum iti armonizau traiul chiar in timp ce tu dormeai. E crud sentimentul de autocunoastere si probabil varsta isi impune anumite intrebari demult uitate. Multe sentimente si detalii sunt simtitor evidentiate in solitudine. Detaliile unei zile deloc obisnuite lasa loc de intrebari si elimina sporadic variantele aberante de raspuns.Singuratatea iti schimba felul in care priveai stamb prin prisma celor drepti, iti lasa loc de interpretare si in acelasi timp se confrunta cu tine. Te lupti cu un curent turbat de identificare a propriului "eu" intr-o lume a trendurilor de tot soiul. Singurul si-a dat libertatea de a gandi, sau se amageste in iluzia unei idei obiective. Absenta care iti aduce privilegiul de a te simti singur este acea "binecuvantare" pe care o punem pe seama unor chipuri dragi din care asteptam natang cuvintele care intaresc ideea de bunastare. Recurgem la hilare forme de a ne zugravi singuratatea.... ne tundem, cioplim in ulite acelasi numar par de pasi, decupam fluturi din priviri pe pajistile verzi, clatim cu roua ochii in tinere dimineti si ne cufundam profund in acorduri ce parca ne intregesc.Sadim cu truda sperante in viitor si ne lasam dusi de val, trezindu-ne cu cearcane ce parca iti aduc aminte ca timpul nu te va ierta. Singuratea e libera de timp si spatiu, e partenerul ideal de trai in conformitate cu spiritul modern. Ea iti acorda timpul aferent, te surprinde in stadiul de reflectare aspura aberatiilor de zi cu zi, iti lungeste orele in agonia plictiselilor cotidiene. Iti ascute spiritul critic insa folosita necorespunzator si in doze mari, poate alcatui structuri solide de paranoia si anxietate.Ma amuza la maxim tipul publicatiilor de genul: "cum sa depasesti situatia prin 10 pasi simpli"Imi imaginam brainstorming-ul programat de catre un redactor intr-o zi de luni. Si sa imi fie cu iertare, dar sfaturile unei gospodine optimiste , ma ajuta la fel de mult precum ma intereseaza produsul intern brut al Republicii Democrate Congo. Revenind la subiectul initial si fara concluzii pripite sau cliseice ma rezum prin a va aduce aminte ca singuratatea nu e boala sau (faptul de a fi singur ; starea celui care trăieşte singuratic ; izolare morală,loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale); pustietate; izolare), poate insemna si faptul ca esti atat de sufocat de toate antonimele celor enumerate mai sus incat iti preferi eticheta de singur....
Cu retinerile de rigoare ma gandeam in ultimele zile la un aspect groaznic de frumos al singuratatii.Singurateatea nu creste in vaza, sau in albume de fotografii in care toti dintre noi zambesc la indemnul cretin al fotografului.Nu e singuratatea ciumatilor din vechile scripturi si nici izolarea pusnicilor in munti pentru cautarea credintei absolute. E singuratatea mea, singuratea fiecaruia care se spovedeste in oglinda aburinda cu prilejul ritualului , ce va fi prezentat in aburi de colonie, luni la birou.Un ritual bizar al tabieturilor absolut inutile intr-o imagine de duzina a unui functionar.Singuratatea se invata greu si se invata neaparat inconjurat de ceilalti, inconjurat de reclame care te invata sa zambesti iar pozitivismul societatii capitaliste de consum iti armonizau traiul chiar in timp ce tu dormeai. E crud sentimentul de autocunoastere si probabil varsta isi impune anumite intrebari demult uitate. Multe sentimente si detalii sunt simtitor evidentiate in solitudine. Detaliile unei zile deloc obisnuite lasa loc de intrebari si elimina sporadic variantele aberante de raspuns.Singuratatea iti schimba felul in care priveai stamb prin prisma celor drepti, iti lasa loc de interpretare si in acelasi timp se confrunta cu tine. Te lupti cu un curent turbat de identificare a propriului "eu" intr-o lume a trendurilor de tot soiul. Singurul si-a dat libertatea de a gandi, sau se amageste in iluzia unei idei obiective. Absenta care iti aduce privilegiul de a te simti singur este acea "binecuvantare" pe care o punem pe seama unor chipuri dragi din care asteptam natang cuvintele care intaresc ideea de bunastare. Recurgem la hilare forme de a ne zugravi singuratatea.... ne tundem, cioplim in ulite acelasi numar par de pasi, decupam fluturi din priviri pe pajistile verzi, clatim cu roua ochii in tinere dimineti si ne cufundam profund in acorduri ce parca ne intregesc.Sadim cu truda sperante in viitor si ne lasam dusi de val, trezindu-ne cu cearcane ce parca iti aduc aminte ca timpul nu te va ierta. Singuratea e libera de timp si spatiu, e partenerul ideal de trai in conformitate cu spiritul modern. Ea iti acorda timpul aferent, te surprinde in stadiul de reflectare aspura aberatiilor de zi cu zi, iti lungeste orele in agonia plictiselilor cotidiene. Iti ascute spiritul critic insa folosita necorespunzator si in doze mari, poate alcatui structuri solide de paranoia si anxietate.Ma amuza la maxim tipul publicatiilor de genul: "cum sa depasesti situatia prin 10 pasi simpli"Imi imaginam brainstorming-ul programat de catre un redactor intr-o zi de luni. Si sa imi fie cu iertare, dar sfaturile unei gospodine optimiste , ma ajuta la fel de mult precum ma intereseaza produsul intern brut al Republicii Democrate Congo. Revenind la subiectul initial si fara concluzii pripite sau cliseice ma rezum prin a va aduce aminte ca singuratatea nu e boala sau (faptul de a fi singur ; starea celui care trăieşte singuratic ; izolare morală,loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale); pustietate; izolare), poate insemna si faptul ca esti atat de sufocat de toate antonimele celor enumerate mai sus incat iti preferi eticheta de singur....
Comentariu anonim
Un nou comment anonim. Postul la care a fost introdus acest comentariu : Lectie de optimism.
Am 3 comentarii noi...pe care nu o sa le public ca si comentarii ci o sa creez posturi noi pentru fiecare dintre ele.
Primul :
Ce s-a intamplat cu zambetele? Unde au disparut? Oamenii au uitat sa fie fericiti si se pierd in secundele care alearga din ce in ce mai repede prin viata lor. Uita de frumusetea lui “aici si acum”. Unde ne grabim? Catre ce alergam in fiecare zi? Ce cautam si de ce? Filosofie…? Nici vorba! Erau doar gandurile mele dintr-o dimineata.Privesc in jur cu atentia incordata la maxim… vreau sa prind din zbor orice suras si orice urma de fericire din coada vreunui ochi. Dupa mai multe incercari imi dau seama ca sunt singura. Astazi fericirea nu mi se arata din nici o parte. Toti ochii sunt opaci, precum geamurile cabinelor de dus. Nu se zareste nici o urma de lumina in spatele irisului obosit de atata cautare. Si ei cauta ceva... Dar intr-un final gasesc. Doi ochi mici si negri ma priveau din coltul unui birou. Sa fii avut maxim un anisor. Acolo am gasit luminita aceea de fericire care sclipea parca mai tare decat toate luminile din jur. S-a uitat la mine si a inceput sa zambeasca… apoi a intins mainile. Voia sa ma apropii. Era fericit si se vedea.Inocenta mi-a raspuns la intrebari. Am aflat ca zambetele au disparut in momentul cand oamenii au uitat sa fie copii. Atunci cand sufletul lor si-a pierdut inocenta, intreaga viata a devenit doar un sir lung de probleme. Undeva in subconstient toti stiu ca ceva nu este in regula, ca nu asa trebuie sa fie viata. Trebuie sa aiba un sens totul... dar pare atat de ascuns si inaccesibil, incat multi au renuntat sa mai caute si se invart in cerc, se pierd in goana zilnica a timpului.. Si de aici isi intra in drepturi principiul cauza- efect. Lumina si zambetul dispar, se instaleaza nemultumirea si frustrarea. Sa te intorci dintr-o data la sufletul de copil nu este foarte usor. Dar atunci cand exista vointa, cand esti hotarat si spui “ASTAZI vreau sa schimb ceva!”, atunci poti sa incepi prin a fi optimist. Gandurile noastre sunt cele care ne scriu destinul. Numai gandind pozitiv putem sa sa eliminam lipsa binelui. Fericirea nu vine daca nu este chemata. Trebuie sa ne dorim sa avem si sa fim. Trebuie sa stim sa dorim cu adevarat. Priviti diminetile cum vin peste munti, priviti soarele si stelele. Ganditi-va ca odata Cineva le-a creeat pentru noi. Si in fata acestui dar, care este Lumea, toate problemele parca isi pierd din imprtanta. Respirati aerul rece si cand simtiti ca ajunge in plamani ganditi-va ca in el sta toata fericirea. Si simtiti-o in fiecare por… Daca va infloreste un zambet pe buze inseamna ca este cu adevarat acolo. Si ca a fost intotdeauna. Amintiti-va sa zambiti… chiar si celor care nu va zambesc. Pentru ca nimeni nu are mai multa nevoie de un zambet decat acela care nu mai stie sa zambeasca! cu drag si dor ,iti doresc o duminica plina de zambete si fericire.
Am 3 comentarii noi...pe care nu o sa le public ca si comentarii ci o sa creez posturi noi pentru fiecare dintre ele.
Primul :
Ce s-a intamplat cu zambetele? Unde au disparut? Oamenii au uitat sa fie fericiti si se pierd in secundele care alearga din ce in ce mai repede prin viata lor. Uita de frumusetea lui “aici si acum”. Unde ne grabim? Catre ce alergam in fiecare zi? Ce cautam si de ce? Filosofie…? Nici vorba! Erau doar gandurile mele dintr-o dimineata.Privesc in jur cu atentia incordata la maxim… vreau sa prind din zbor orice suras si orice urma de fericire din coada vreunui ochi. Dupa mai multe incercari imi dau seama ca sunt singura. Astazi fericirea nu mi se arata din nici o parte. Toti ochii sunt opaci, precum geamurile cabinelor de dus. Nu se zareste nici o urma de lumina in spatele irisului obosit de atata cautare. Si ei cauta ceva... Dar intr-un final gasesc. Doi ochi mici si negri ma priveau din coltul unui birou. Sa fii avut maxim un anisor. Acolo am gasit luminita aceea de fericire care sclipea parca mai tare decat toate luminile din jur. S-a uitat la mine si a inceput sa zambeasca… apoi a intins mainile. Voia sa ma apropii. Era fericit si se vedea.Inocenta mi-a raspuns la intrebari. Am aflat ca zambetele au disparut in momentul cand oamenii au uitat sa fie copii. Atunci cand sufletul lor si-a pierdut inocenta, intreaga viata a devenit doar un sir lung de probleme. Undeva in subconstient toti stiu ca ceva nu este in regula, ca nu asa trebuie sa fie viata. Trebuie sa aiba un sens totul... dar pare atat de ascuns si inaccesibil, incat multi au renuntat sa mai caute si se invart in cerc, se pierd in goana zilnica a timpului.. Si de aici isi intra in drepturi principiul cauza- efect. Lumina si zambetul dispar, se instaleaza nemultumirea si frustrarea. Sa te intorci dintr-o data la sufletul de copil nu este foarte usor. Dar atunci cand exista vointa, cand esti hotarat si spui “ASTAZI vreau sa schimb ceva!”, atunci poti sa incepi prin a fi optimist. Gandurile noastre sunt cele care ne scriu destinul. Numai gandind pozitiv putem sa sa eliminam lipsa binelui. Fericirea nu vine daca nu este chemata. Trebuie sa ne dorim sa avem si sa fim. Trebuie sa stim sa dorim cu adevarat. Priviti diminetile cum vin peste munti, priviti soarele si stelele. Ganditi-va ca odata Cineva le-a creeat pentru noi. Si in fata acestui dar, care este Lumea, toate problemele parca isi pierd din imprtanta. Respirati aerul rece si cand simtiti ca ajunge in plamani ganditi-va ca in el sta toata fericirea. Si simtiti-o in fiecare por… Daca va infloreste un zambet pe buze inseamna ca este cu adevarat acolo. Si ca a fost intotdeauna. Amintiti-va sa zambiti… chiar si celor care nu va zambesc. Pentru ca nimeni nu are mai multa nevoie de un zambet decat acela care nu mai stie sa zambeasca! cu drag si dor ,iti doresc o duminica plina de zambete si fericire.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)