luni, octombrie 20, 2008

Comment

Textul de mai jos reprezinta un comentariu la postul meu anterior.Avand in vedere dimensiunile considerabile precum si sinteza lui am ales in loc sa public acest comentariu sa il transform intr-o postare,multumindu-i astfel autorului (anonim de altfel) pentru rabdarea sa.As vrea sa cunosc autorul acestui text.

Dar iata :

"Realizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti... Realizezi cat esti de singur,abia atunci cand simti ca sufletul iti plange intr-o disperare surda,iar langa tine nu e nimeni sa te stranga in brate,sa-ti spuna o vorba care sa-ti alunge tristetea,cineva care sa zugraveasca p chipul tau macar un zambet fals.pleci capul in jos,iar din ochii tai se desprind mii de lacrimi amare, lacrimi ce desprind farame din inima ta.Atunci stai singur in monotonia camerei, incercand sa gasesti o speranta, dar te intrebi pt ce, pt ce ti-ai mai dori sa te ridici de jos cand stii ca toate vor fi la fel.Lipsit de putere,cu tristete in suflet si lacrimi pe obraz,realizezi ca poate nu are nici un rost.Te simti dezamagit,te intrebi de ce viata ta e cladita pe un noian de suferinte,de ce trecutul il simti ca in ziua cand toate s-au petrecut ?Cauti cu disperare un raspuns,vrei sa-ti gasesti puterea de a putea spera,dar constati ca nimic nu mai are rost,ca viata ta e o epava,iar pt tine trecutul s-a oprit intr-un prezent etern... Te intrebi,poate,cine e vinovat de toate astea,dar intrebarea ramane fara raspuns. Iti analizezi viata si iti dai seama ca in mare parte esti vinovat de tot ce ti s intampla,poate ca intr-un fel e felul vietii de ati cere o plata pt toate greselile p care le-ai facut.. iar tu nu mai poti schimba nimic, poate doar sa-ti accepti destinul asa cum e fara sa schimbi nimic. Poate ca pt cei din jur motivele suferintei tale par banale,poate ca iti vor spune ca sunt unii care au motive intemeiate sa-si urasca viata,sa se intrebe de ce au parte de un destin atat de trist,iar tu constientizezi ca poate au dreptate,dar tu cum faci sa-ti alungi tristetea de p chip?? Ai vrea sa schimbi totul,sa potispera intr-un nou inceput,intr-o dragoste impartasita,dar frica ca mereu t vei intoarce d unde ai plecat,ca nu vei gasi,poate,nici un strop din fericirea p care crezi ca o meriti,iti frang aripile,iti curma visele.. Tot ce iti ramane este doar un vis,dar cand te gandesti la cel vis,zambesti trist,pt ca visul tau este lipsit de speranta,pt ca insasi viata ta este fara speranta. Nu vrei sa mai suferi,nu vrei sa mai plangi cand te gandesti la viata ta,dar e inevitabil..Tot ce stii sigur ca nu te va parasi nicicand,sunt lacrimile tale izvorate din dezamagire,suferinta pe care o porti in suflet..poate si amintirile in care simteai ca esti fericit... pt ca toti ceilalti intr-o buna zi te vor parasi,te vor uita si te vor face sa suferi si poate ca, atunci cand ai vrea sa fie langa tine, nu vor fi..vor fi prea orgoliosi pt a te putea vedea......... "

5 comentarii:

Anonim spunea...

Oricat de mult te-ar incanta asemanarea dintre gandirea autorului tau anonim preferat si a ta, da-mi voie sa iti spun ca amandoi gresiti! Depaseste-ti conditia de persoana caruia nu i s-au indeplinit inca visele,care sufera pt ca pana acum nu i-a mers bine in dragoste,care tanjeste dupa un suflet cald si iubitor in care sa te regasesti.
Nu fugi de trecut,ci accepta-l! Asa cum e el,cu bune si rele,cu amintiri frumoase, cu greseli, cu nesanse.
E trist ca nu iti dai seama ce e mai bine pt tine, ca cel mai rau lucru pe care il poti e sa te scufunzi in durere,pareri de rau si nehotarare.
Uita de dezamagiri,nu mai cauta raspunsuri la zeci de intrebari, sa iti consideri viata o epava e total gresit, mergi inainte fara frica, zambeste din toata inima, viseaza, construieste si nu iti pierde increderea in oameni. Cu siguranta este si pt tine macar o singura persoana careia ii pasa, care incearaca sa te sprijine. Sau poate sunt zece; fi recunoscator ca exista, nu zice ca nu.Apreciaza-le! Asta e un prim pas. Incetul cu incetul va fi bine,ai sa vezi! Nu uita insa ca doar tu poti face diferenta...

Morfeu spunea...

Un nou comentariu anonim ... voi raspunde comentariilor cand acestea vor avea o semnatura .
Cristi

Anonim spunea...

Pentru celalalt anonim ai facut un post, iar pt comentariul meu nu e nevoie sa raspunzi. Decat daca simti nevoia. O saptamana frumoasa!

Anonim spunea...

A fost doar un gand din multe altele , nu-mi ramane pentru acestea decat sa-ti multumesc pentru postarea lor pe bloogul tau.Poate nu din alte considerente dar prefer sa raman un autor anonim.
Cu respect si sinceritate....

Anonim spunea...

In secolul vitezei, al multimii sufocante, de multe ori te simti singur intre milioane de oameni... atunci te izolezi si mai mult in putinele momente pe care le poti sacrifica, pentru a te regasi, insa ajungi sa constati ca nu poti imbratisa singuratatea pentru mult timp, pentru ca te apasa si te amorteste...
?Se spune ca omul numai in singuratate elibereaza geniul din el. Insa a renunta la natura sociala a omului este un pret prea mare, chiar imposbil pentru majoritatea dintre noi... Alegi singuratatea stiind ca oricand te poti intoarce printre cei multi. Oamenii, in genere, fug de singuratate, pentru ca semnificatiile existentiale le poate da doar societatea, de la recunoastere la refuz, de la concepte la modele de actiune. Singuratatea poate fi privita ca o pedeapsa sau ca un refugiu. Starile care te incearca atunci cand te simti singur sunt de cele mai multe ori intunecate, pline de deznadejde, fara orizont...Ciudata fiinta... OMUL. Din cand in cand isi doreste sa fie singur, dar cand realizeaza ca este singur il cuprinde panica, incertitudinea... ajunge chiar la stari depresive. Nevoia de celalalt/ceilalti este de nestavilit, oricat de mult am incerca sa o ascundem sau sa o temperam, deep down we all wanna be saved from ourselves...
Omul este singur prin definitia amara a creatiei!...Te nasti singur si mori la fel de singur, chiar daca pe drumul vietii ai fost "insotit" de cate cineva! Caci si aceasta insotire nu e decat o alta cale de a te cauta si de a vedea ca in fond esti unic, ireparabil singur! Omul nu cauta socializare, cauta iubirea...de asta ne izolam adeseori de restul lumii, pentru ca facem confuzie...nevoia de celalalt e defapt nevoia de iubire.Daca ai fi cu unul/una, fara o baza solida, fara intrebari, fara explicatiii, responsabilitati si ce mai vrei tu, sa plece de langa tine fara sa-ti spuna unde...doar saruturi patimase, imbratisari, ti-ar place? ai avea parte de dragoste pura si totusi ai fi singur…