duminică, octombrie 19, 2008

Singuratate...

Niciodata nu am fost de parere ca dragostea este un sentiment care poate fi inteles pana la absolut. Sau ca dintre miile de motive pentru care oamenii iubesc, exista unul care sa explice cel mai bine de ce oamenii iubesc. Cred insa ca majoritatea oamenilor iubesc pentru a fi iubiti. Si ca cea mai mare greseala pe care oamenii o fac intr-o relatie este aceea de a cauta in persoana celuilalt solutia fericirii proprii. O greseala in care am cazut si eu… Intotdeauna am fost de parere in schimb ca iubirea adevarata nu pica din cer sau ca este data de cine stie ce forte necunoscute. Ba pica, m-au contrazis de multe ori gurile rele. Trebuie doar sa ai suficient de multa rabdare ca sa o astepti. Nu am asteptat… Oare dragostea adevarata nu vine si pe parcurs, oare ea nu se obtine si nu se construieste?, mi-am spus. In realitate, iubirea dintre doua persoane nu este niciodata egala. "Unul intotdeauna iubeste mai tare pe altul si altul mai totdeauna se lasa mai mult iubit decat iubeste si daca la cel care iubeste mai putin n-ar aparea drept compensatie tocmai aceasta bucurie de a te uita necontenit la cel care te iubeste, atunci n-ar mai exista un echilibru intre ei si totul s-ar strica". Daca nu as fi trait pe propria piele cuvintele descrise poate ca nu le-as fi inteles sensul si profunzimea. Mitul care s-a creat in jurul barbatului de astazi oboseste. Barbatul modern, barbatul independent este un barbat puternic, capabil sa-si poarte singur de grija. Nu se lasa doborat cu una cu doua. Este fericit si se simte bine in propria piele. Nu accepta jumatati de masura si nu-si permite sa faca compromisuri. Nu-si permite sa fie slab. Nici macar in iubire… Singuratatea nu este insa benefica pentru nimeni. Atunci cand esti impins din spate de singuratate, cand noptile ti se par mult prea lungi si apasatoare ca sa le traiesti doar de unul singur, cand traieste acut sentimentul ca viata ta este lipsita de culoare si sens, ei bine... atunci nu mai astepti deloc. Barbatul puternic are si el propriile slabiciuni. Si el porneste pe cont propriu in cautarea fericirii, sperand ca o sa dea nas in nas cu iubirea. Si el are dreptul sa greseasca…
Sigur ca uneori avem nevoie de singuratate pentru a ne intelege pe noi insine. Insa cand avem prea multa iubire de impartasit, singuratatea inceteaza de a mai fi un excelent prilej de autocunoastere si investigare a fondului interior. In aceste circumstante, o relatie devine calea cea mai buna si sigura pentru a te vindeca de singuratate. Am pornit intr-o relatie pentru ca eram prea singur. Daca se poate numi compromis o relatie in care se investeste prietenie, disponibilitate si o mare dorinta de a iubi, atunci am facut un mare compromis in fata propriei persoane. Stiam de asemenea ca o astfel de relatie nu poate fi decat temporara si ca sansele ca ea sa se transforme intr-o iubire adevarata sunt aproape nule. O astfel de relatie este precum o sabie cu doua taisuri. Promite alinare si multumire de sine, insa scoate la iveala emotiile cele mai primitive si neintegrate. Promite o companie placuta, dar te pune in situatia de a infrunta deosebiri aparent ireconciliabile. Promite ca te va schimba de singuratate, insa deschide usile unei singuratati si mai mari. Ca orice leac ce garanteaza alinarea, iubirea nascuta din singuratate are si efecte secundare.Atunci cand iubesti cu adevarat, ai tendinta de a interpreta defectele celuilalt drept virtuti. Se trece mai usor peste greselile celuilalt si nu iti este frica sa gresesti. Se iarta mai repede. Divergentele si conflictele au de cele mai multe ori cale de intoarcere. Pentru toate, mai devreme sau mai tarziu, se intrezareste o solutie. In schimb, intr-o relatie nascuta din singuratate, fara sa iti dai seama, incerci sa-l modelezi pe celalalt. Vrei sa-l faci sa corespunda tiparului de femeie la care ai visat intotdeauna si acest lucru determina suferinta, frustrari si nemultumiri de ambele parti. Ai tendinta de a te considera raspunzator pentru tristetea, frica si mania partenerului tau. Uneori ai senzatia ca este iubire ceea ce simti pentru ea, alteori iti doresti din tot sufletul cu totul altceva, visezi la un alt tip de iubire. Uneori iti este dor de ea si de cele mai multe ori te simti pierdut fara ea. Te simti confuz pentru ca nu stii cu exactitate daca esti prins intr-o iubire adevarata sau intr-un simulacru al ei. Te indoiesti, ai tendinta de a te victimiza si dezvolti fantezii neintemeiate cu privire la viitor. Te zbati intre da si nu… Suferi fara sa stii cu exactitate de ce. Si nu stii daca povestea ta de viata vorbeste despre iubirea din singuratate sau despre singuratatea din iubire...
Daca pana la urma persoana de langa tine se modeleaza dupa cum vrei tu...sau daca tu te modelezi dupa cum vrei tu ai putea spune ca iubirea voastra a ajuns in stadiul de iubire adevarata...dar nu , pentru ca pana a ajunge acolo ai pierdut timp....ai pierdut elan...si in primul rand...te-ai pierdut pe tine.Ceea ce esti acum e doar o copie nereusita a ta...o clona ce nu mai are decat jumatate din tine...
Daca persoana de langa tine nu se schimba sau daca tu nu te schimbi o sa ajungi pana la urma la o relatie de tipul singuratate in doi.Daca ai destul curaj sa o intrerupi va fi poate mai bine pentru tine.Dar daca o faci te vei intreba daca nu cumva era mai bine sa mai astepti...sa astepti ceea ce iti doreai.Totul e relativ si meschin.
Intr-un final tot singur esti si tot astepti...dar poate timpul tau a trecut..si nu vei mai cunoaste ceea ce vroiai atat de mult sa cunosti.
Compromisuri..o lume bazata pe ele si oameni care se folosesc atat de mult de ele...si pentru ce?
Pentru a fi impacat cu tine ca macar ai incercat...

2 comentarii:

Anonim spunea...

Nu da singuratatii o sansa,

In dragoste e rau sa ei plasa.

Timpul le rezolva pe toate

Il voi uita Poate?!!

Timpul trece, trece, trece si iar trece

Trece … si uita

Si viata merge inainte nu e scurta.

Peste ani si ani,

Ma voi uita inapoi!

Si poate ma voi amuza

Si poate voi suferiii... DA!

Asta e, voi astepta pentru a afla…

Sau poate voi fii langa tine

Si totul va fii bine

Si ne vom amintii, ne vom iubii,

Pana ce moartea ne va despartii !

Anonim spunea...

"Singuratatea..."uneori iti poate fi cel mai bun prieten,dar alteori...e singura care iti face ranile sa sangereze parca si mai mult.cel ce si-a deschis sufletul si a avut curajul sa spuna aceste "dulci" cuvinte,va trebui sa aiba curajul sa si iubeasca din nou.singuratea...nu e mereu cea mai buna solutie.