Al doilea :
Cu retinerile de rigoare ma gandeam in ultimele zile la un aspect groaznic de frumos al singuratatii.Singurateatea nu creste in vaza, sau in albume de fotografii in care toti dintre noi zambesc la indemnul cretin al fotografului.Nu e singuratatea ciumatilor din vechile scripturi si nici izolarea pusnicilor in munti pentru cautarea credintei absolute. E singuratatea mea, singuratea fiecaruia care se spovedeste in oglinda aburinda cu prilejul ritualului , ce va fi prezentat in aburi de colonie, luni la birou.Un ritual bizar al tabieturilor absolut inutile intr-o imagine de duzina a unui functionar.Singuratatea se invata greu si se invata neaparat inconjurat de ceilalti, inconjurat de reclame care te invata sa zambesti iar pozitivismul societatii capitaliste de consum iti armonizau traiul chiar in timp ce tu dormeai. E crud sentimentul de autocunoastere si probabil varsta isi impune anumite intrebari demult uitate. Multe sentimente si detalii sunt simtitor evidentiate in solitudine. Detaliile unei zile deloc obisnuite lasa loc de intrebari si elimina sporadic variantele aberante de raspuns.Singuratatea iti schimba felul in care priveai stamb prin prisma celor drepti, iti lasa loc de interpretare si in acelasi timp se confrunta cu tine. Te lupti cu un curent turbat de identificare a propriului "eu" intr-o lume a trendurilor de tot soiul. Singurul si-a dat libertatea de a gandi, sau se amageste in iluzia unei idei obiective. Absenta care iti aduce privilegiul de a te simti singur este acea "binecuvantare" pe care o punem pe seama unor chipuri dragi din care asteptam natang cuvintele care intaresc ideea de bunastare. Recurgem la hilare forme de a ne zugravi singuratatea.... ne tundem, cioplim in ulite acelasi numar par de pasi, decupam fluturi din priviri pe pajistile verzi, clatim cu roua ochii in tinere dimineti si ne cufundam profund in acorduri ce parca ne intregesc.Sadim cu truda sperante in viitor si ne lasam dusi de val, trezindu-ne cu cearcane ce parca iti aduc aminte ca timpul nu te va ierta. Singuratea e libera de timp si spatiu, e partenerul ideal de trai in conformitate cu spiritul modern. Ea iti acorda timpul aferent, te surprinde in stadiul de reflectare aspura aberatiilor de zi cu zi, iti lungeste orele in agonia plictiselilor cotidiene. Iti ascute spiritul critic insa folosita necorespunzator si in doze mari, poate alcatui structuri solide de paranoia si anxietate.Ma amuza la maxim tipul publicatiilor de genul: "cum sa depasesti situatia prin 10 pasi simpli"Imi imaginam brainstorming-ul programat de catre un redactor intr-o zi de luni. Si sa imi fie cu iertare, dar sfaturile unei gospodine optimiste , ma ajuta la fel de mult precum ma intereseaza produsul intern brut al Republicii Democrate Congo. Revenind la subiectul initial si fara concluzii pripite sau cliseice ma rezum prin a va aduce aminte ca singuratatea nu e boala sau (faptul de a fi singur ; starea celui care trăieşte singuratic ; izolare morală,loc retras pe unde oamenii nu umblă deloc sau trec foarte rar; loc pustiu, lipsit de oameni (şi de animale); pustietate; izolare), poate insemna si faptul ca esti atat de sufocat de toate antonimele celor enumerate mai sus incat iti preferi eticheta de singur....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu